indicțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDICȚIÚNE, indicțiuni, s. f. (
Livr.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊
Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convențională de cincisprezece ani. [
Pr.: -
ți-u-] – Din
fr. indiction, lat. indictio, -onis.