indicibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDICÍBIL, -Ă, indicibili, -e, adj. (Rar) Care nu se poate spune; inexprimabil, inefabil. – Din
fr. indicible.indicibil (Dicționar de neologisme, 1986)INDICÍBIL, -Ă adj. (
Rar) Care nu se poate spune; inexprimabil; inefabil. [Cf. fr.
indicible].
indicibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDICÍBIL, -Ă adj. care nu se poate spune; inexprimabil; inefabil. (< fr.
indicible)
indicibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indicíbil (
livr.)
adj. m.,
pl. indicíbili; f. indicíbilă, pl. indicíbileindicibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indicibil a. nespus.