indic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian
2 (
2). – Din
lat. indicus.indic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÍNDIC, -Ă adj. indian. (< lat.
indicus)
indic (Dicționaru limbii românești, 1939)*indíc, a
-á v. tr. (lat.
in-dico, -dicáre; fr.
indiquér. V.
dedic). Arăt, dezignez [!] ceva saŭ pe cineva. Arăt, spun cuĭva ceĭa ce caută:
a indica o stradă. Determin, spun:
a indica cauzele unuĭ fenomen. Denot, însemn:
asta indică mare răutate. – Maĭ corect ar fi
índic, ca
prédic.indic (Dicționaru limbii românești, 1939)*índic, -ă adj. (lat.
indicus. V.
indigo). Din India, indian:
un templu indic.indic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)índic (rar)
adj. m.,
pl. índici; f. índică, pl. índice