indeterminism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDETERMINÍSM s. n. Concepție filozofică opusă determinismului, care afirmă că oamenii dispun de o libertate absolută a voinței. – Din
fr. indéterminisme.indeterminism (Dicționar de neologisme, 1986)INDETERMINÍSM s.n. Concepție antiștiințifică, idealistă, care neagă existența legilor obiective ale dezvoltării, absolutizează întâmplarea, ignorând necesitatea, contestă principiul cauzalității și afirmă că mersul lucrurilor și activitatea oamenilor sunt expresia unei abstracte „libertăți de voință”. [< fr.
indéterminisme].
indeterminism (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDETERMINÍSM s. n. concepție filozofică care respinge determinismul, contestă principiul cauzalității, legitatea obiectivă a fenomenelor naturale. (< fr.
indéterminisme)
indeterminism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INDETERMINÍSM (‹
fr.)
s. n. (
FILOZ.) Mod de a explica imprevizibilitatea actelor voinței umane (sens subiectiv) și inconstanța proprietăților obiectelor naturale, mai ales la nivel atomic (sens obiectiv), pus, uneori, în legătură cu limitele cunoașterii umane sau cu existența unor parametri care nu se supun
principiului cauzalității, aplicat în cercetarea unor fenomene specifice fizicii cuantice și a mutațiilor genetice.
indeterminism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indeterminísm s. n.