indescriptibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDESCRIPTÍBIL, -Ă, indescriptibili, -e, adj. Care nu poate fi descris sau exprimat în cuvinte, de nedescris. – Din
fr. indescriptible.indescriptibil (Dicționar de neologisme, 1986)INDESCRIPTÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi înfățișat în cuvinte; de nedescris. [Cf. fr.
indescriptible].
indescriptibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indescriptíbil (-des-crip- / -de-scrip-) adj. m., pl.
indescriptíbili; f.
indescriptíbilă, pl.
indescriptíbileindescriptibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDESCRIPTÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi înfățișat în cuvinte; de nedescris. (< fr.
indescriptible)
indescriptibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*indescriptíbil, -ă adj. (d.
descriptibil; fr.
indescriptible). Care nu se poate descrie:
bucurie indescriptibilă. Adv. În mod indescriptibil.
indescriptibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indescriptibil a. ce nu poate fi descris:
fericire indescriptibilă.