independent - explicat in DEX

independent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber², autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant.

independent (Dicționar de neologisme, 1986)
INDEPENDÉNT, -Ă adj. 1. Care nu depinde de nimic sau de nimeni; liber, neatârnat; autonom. 2. Care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. [< fr. indépendant].

independent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. ♦ ~ de = fără a ține seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. II. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant)

independent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*independént, -ă adj. (d. dependent; fr. indépendant). Care nu depinde de nimenĭ, liber: România e o țară independentă. Ĭubitor de libertate, care nu se supune altuĭa: caracter independent. Care n´are relațiune cu altu: această chestiune e independentă de aceĭa. Adv. În mod independent, fără relațiune cu: independent de ceĭa [!] ce s´a spus.

independent (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
INDEPENDÉNT, -Ă (‹ fr.) adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; care se bucură de independență (1); liber (1), autonom. ◊ Loc. Independent de... = fără a ține seama de... 2. (Adj.) (Despre oameni) Care se bizuie pe forțele proprii, care are inițiativă personală. 3. (MAT.; FIZ.; despre mărimi) A cărei valoare nu depinde de nici o altă valoare sau mărime. ◊ (MAT.) Evenimente independente = evenimente care au proprietatea că probabilitatea realizării lor simultane este produsul probabilităților fiecăruia. 4. (FIN.) Brokeri independenți = membri ai bursei (în special la cea din New York) ce execută ordinele altor brokeri care, la un moment dat, au un volum prea mare de afaceri, sau ordinele unei firme ce nu au agenți de schimb proprii la bursă (sunt cunoscuți și sub denumirea de „brokeri de doi dolari” pentru că, de regulă, primesc un comision de doi dolari la o sută de valori tranzacționate).

independent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
independént adj. m., pl. independénți; f. independéntă, pl. independénte

independent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
independent a. 1. care nu depinde de nimeni; 2. căruia place independența: caracter independent; 3. care n’are raport sau relațiune cu altceva: aceasta e independent de chestiune.