indemnizație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDEMNIZÁȚIE, indemnizații, s. f. 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea în bani a unei plăți în natură.
2. Care nu are caracter de salariu. [
Var.:
îndemnizáție s. f.] – Din
fr. indemnisation.indemnizație (Dicționar de neologisme, 1986)INDEMNIZÁȚIE s.f. Sumă de bani care se acordă cuiva pentru acoperirea unor cheltuieli excepționale; (
spec.) sumă acordată cuiva pentru o muncă excepțională sau pentru a face față anumitor cheltuieli. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită. ♦ Sumă plătită salariaților pe timpul concediului sau al unei deplasări. [Gen.
-iei, var.
indemnizațiune s.f. / cf. fr.
indemnisation].
indemnizație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDEMNIZÁȚIE s. f. 1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu. 2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită. ◊ sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc. (< fr.
indemnisation)
indemnizație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indemnizáție (-ți-e) s. f.,
art. indemnizáția (-ți-a), g.-d. art. indemnizáției; pl. indemnizáții, art. indemnizáțiile (-ți-i-)