indemn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDÉMN, -Ă, indemni, -e, adj. (
Jur.) Care nu a suferit pagube, pierderi etc. – Din
fr. indemne.indemn (Dicționar de neologisme, 1986)INDÉMN, -Ă adj. (
Rar) Care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr. [< fr.
indemne, cf. lat.
indemnis <
in – fără,
damnum – pagubă].
indemn (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDÉMN, -Ă adj. (jur.) care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr, nevătămat. (< fr.
indemne, lat.
indemnis)
indemn (Dicționaru limbii românești, 1939)*indémn, -ă adj. (lat.
indemnis, d.
in-, fără, și
damnum, daună).
Rar. Nevătămat, neatins, teafăr:
a ĭeși indemn dintr´o afacere delicată. V.
imun.indemn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indémn adj. m.,
pl. indémni; f. indémnă, pl. indémne