îndatora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I.
1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie.
2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie.
3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦
Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [
Var.:
îndatorí vb. IV] –
În + dator.