îndârji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDÂRJÍ, îndârjesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. –
În + dârz.