îndărătnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus;
p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [
Var.: (
reg.)
îndărắpnic, -ă adj.] –
Îndărăt +
suf. -nic.