încumeta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCUMETÁ, încúmet, vb. I.
Refl. 1. A îndrăzni; a cuteza.
2. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „în”) A se bizui, a se încrede în ceva. [
Var.: (
reg.)
încuméte vb. III] –
Cf. lat. committere.