incumbà - explicat in DEX

incumba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCUMBÁ, pers. 3 incúmbă, vb. I. Intranz. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. – Din fr. incomber, lat. incumbere.

incumba (Dicționar de neologisme, 1986)
INCUMBÁ vb. I. intr. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. [P.i. 3 -bă. / < lat. incumbere, cf. fr. incomber, it. incombere].

incumba (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCUMBÁ vb. intr. (despre sarcini, obligații) a se impune, a reveni cuiva. (< lat. incumbere, fr. incomber)

incumba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incumbá (a ~) vb., ind. prez. 3 incúmbă

incumbà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incumbà v. a fi impus: părinților le incumbă datoria de a crește pe copiii lor.