incult (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCÚLT, -Ă, inculți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat;
p. restr. agramat. – Din
fr. inculte, lat. incultus.incult (Dicționar de neologisme, 1986)INCÚLT, -Ă adj. Lipsit de o cultură elementară. [Cf. fr.
inculte, lat.
incultus].
incult (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCÚLT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de o cultură elementară. (< fr.
inculte, lat.
incultus)
incult (Dicționaru limbii românești, 1939)*incúlt, -ă adj. (lat.
in-cultus. V.
cult, cultiv). Necultivat, neîngrijit, lăsat în părăsire:
pămînt incult, barbă incultă. Fig. Ignorant, neștiutor:
om, popor incult.incult (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incúlt adj. m.,
s. m.,
pl. incúlți; adj. f.,
s. f. incúltă, pl. incúlteincult (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incult a. necultivat:
teren incult; fig.
spirit incult.