inculpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCULPÁ, incúlp, vb. I.
Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din
fr. inculper, lat. inculpare.inculpa (Dicționar de neologisme, 1986)INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i.
incúlp. / < fr.
inculper].
inculpa (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr.
inculper, lat.
inculpare)
inculpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inculpá (a ~) (a acuza)
vb.,
ind. prez. 3
incúlpăinculpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă.