inculpat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și
f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. –
V. inculpa. Cf. fr. inculpé.inculpat (Dicționar de neologisme, 1986)INCULPÁT, -Ă s.m. și f. Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. [Cf. fr.
inculpé].
inculpat (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCULPÁT, -Ă s. m. f. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr.
inculpé)
inculpat (Dicționaru limbii românești, 1939)inculpát, -ă adj. și s. (fr.
inculpé. Lat.
inculpatus însemnează „neacuzat, ireproșabil”). Persoană dată în judecată p. un delict. V.
acuzat, pîrît, intimat.inculpat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inculpát s. m.,
pl. inculpáțiinculpat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inculpat a. și m. acuzat.