încrucișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I.
1. Tranz. A pune, a așeza cruciș; a cruci. ◊
Expr. A încrucișa brațele (
pe piept) = a sta în inactivitate.
A încrucișa săbiile = a începe lupta.
2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia.
3. Intranz. (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație;
p. gener. a naviga.
4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. –
În + cruciș.