incriminator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [
Var.:
încriminatór, -oáre adj.] –
Incrimina +
suf. -tor.incriminator (Dicționar de neologisme, 1986)INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. (
Rar) Care incriminează; acuzator. [Cf. fr.
incriminatoire].
incriminator (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. care incriminează. (< fr.
incriminatoire)
incriminator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incriminatór adj. m.,
pl. incriminatóri; f. sg. și
pl. incriminatoáre