incriminație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) INCRIMINÁȚIE,incriminații, s. f. (Înv.) Incriminare. [Var.: incriminațiúne s. f.] – Din fr. incrimination.
incriminație(Dicționar de neologisme, 1986) INCRIMINÁȚIEs.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incriminațiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat.bis. incriminatio].
incriminație(Marele dicționar de neologisme, 2000) INCRIMINÁȚIEs. f. incriminare. (< fr. incrimination, lat. incriminatio)
incriminație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) incrimináție(-ți-e) s. f., art. incrimináția(-ți-a), g.-d. art. incrimináției; pl. incrimináții, art. incrimináțiile (-ți-i-)