încreți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A face crețuri. ♦
Tranz. A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri.
2. Refl. Fig. (Despre pielea, carnea cuiva,
p. ext. despre oameni) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.).
3. Tranz. A face părul creț; a ondula, a cârlionța. ♦
Refl. (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării). –
În + creț.