increment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCREMÉNT, incrementuri, s. n. (Rar) Creștere, adaos, spor. [
Pl. și:
incremente] – Din
lat. incrementum.increment (Dicționar de neologisme, 1986)INCREMÉNT s.n. (
Liv.)
1. Creștere, adaos, spor.
2. Orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism.
3. (
Fiz.) Contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. [Pl.
-turi, -te. / < fr.
incrément, lat.
incrementum].
increment (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCREMÉNT s. n. 1. (mat.) creștere, adaos arbitrar. ◊ (inform.) cantitate elementară la care este adăugată o mărime într-un proces de calcul. ◊ (în gram. transformațională) element care adaugă ceva unui lucru la structura căruia se aplică. 2. orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (fiz.) contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. (< fr.
incrément, lat.
incrementum)
increment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incremént (rar)
s. n.