încrâncena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I.
Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [
Prez. ind. și:
încrâncenez. Var.: (
reg.)
încrânciná, vb. I] –
În + crâncen.