încovoia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I.
Refl. și
tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui;
spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦
Refl. Fig. A se umili. [
Prez. ind. și:
încovoiez] –
Cf. sl. kovati „a făuri”.