încotro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOTRÓ adv. (Adesea interogativ) În ce direcție, unde; oriunde. ◊
Expr. Ori încotro = indiferent în ce direcție, oriunde.
Care încotro (
poate) = care pe unde poate, în toate direcțiile.
A nu (
mai)
avea încotro = a nu (mai) avea nici o posibilitate (decât...), a nu putea face altfel, a nu avea altă soluție, altă scăpare. –
Lat. in-contra-ubi.