incot(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÍNCOT s. n. v. încot.
incot(Dicționaru limbii românești, 1939) íncot și î́ncot n., pl. e (vsl. enkotŭ [Bărb. Ind. 251]. V. inc, hinc, hihot). Nord. Hihot.
incot(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) íncot v. 'încot
incot(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) incot n. Mold. sbeguire: nici noaptea nu mă pot odihni de incotele voastre CR. [V. inc].