incoruptibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCORUPTIBILITÁTE s. f. Calitate a celui care nu se lasă corupt; integritate, cinste exemplară, onestitate. – Din
fr. incorruptibilité, lat. incorruptibilitas, -atis.incoruptibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)INCORUPTIBILITÁTE s.f. Integritate, cinste exemplară. [Cf. fr.
incorruptibilité, lat.
incorruptibilitas].
incoruptibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCORUPTIBILITÁTE s. f. integritate, cinste exemplară. (< fr.
incorruptibilité, lat.
incorruptibilitas)
incoruptibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*incoruptibilitáte f. (lat.
in-corruptibilitas, -átis). Calitatea de a nu putea fi corupt:
incoruptibilitatea unuĭ magistrat.incoruptibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incoruptibilitáte s. f.,
g.-d. art. incoruptibilitắțiiincoruptibilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incoruptibilitate f. calitatea celui incoruptibil:
incoruptibilitatea magistraturii.