încornora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCORNORÁ, încornorez, vb. I.
Tranz. A pune coarne. ♦
Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦
Fig. (
Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din
încornorat (derivat regresiv).