incorigibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCORIGIBILITÁTE s. f. (Rar) Neputință de a se corija, de a se îndrepta; însușirea sau starea a ceea ce este incorigibil. – Din
fr. incorrigibilité.incorigibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)INCORIGIBILITÁTE s.f. (
Rar) Neputința de a se corija, de a se îndrepta. [Cf. fr.
incorrigibilité].
incorigibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCORIGIBILITÁTE s. f. neputința de a se corija, de a se îndrepta; însușirea, starea de a fi incorigibil. (< fr.
incorrigibilité)