incorigibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCORIGÍBIL, -Ă, incorigibili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu poate fi îndreptat, corijat, care persistă în greșeli. – Din
fr. incorrigible.incorigibil (Dicționar de neologisme, 1986)INCORIGÍBIL, -Ă adj. Care nu se (mai) poate îndrepta, corija. [Var.
incorijibil, -ă adj. / cf. fr.
incorrigible].
incorigibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCORIGÍBIL, -Ă adj. care nu se (mai) poate îndrepta, corija. (< fr.
incorrigible)
incorigibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*incorigíbil, -ă adj. (lat.
in-corigibilis). Care nu e corigibil, care nu se poate îndrepta:
demagogĭ incorigibilĭ.incorigibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incorigíbil adj. m.,
pl. incorigíbili; f. incorigíbilă, pl. incorigíbileincorigibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incorigibil a. ce nu se poate corija:
copil incorigibil.