incorectitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCORECTITÚDINE, incorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorecțiune, necorectitudine. ♦ (La
pl.) Părți greșite dintr-o lucrare, dintr-un desen etc. –
In1-+
corectitudine.incorectitudine (Dicționar de neologisme, 1986)INCORECTITÚDINE s.f. Lipsă de corectitudine; necinste, șarlatanie, înșelătorie. [Et. incertă].
incorectitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCORECTITÚDINE s. f. lipsă de corectitudine; necinste, șarlatanie. (< in
1- + corectitudine)
incorectitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)*incorectitúdine f. (
in- și
corectitudine. Francejiĭ zic
incorrection). Lipsă de corectitudine.
incorectitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incorectitúdine s. f.,
g.-d. art. incorectitúdinii; pl. incorectitúdini