încorda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCORDÁ, încordez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A(-și) contracta mușchii corpului,
p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦
Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦
Tranz. (Rar) A stimula, a întări.
2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor.
3. Tranz. A lega coardele viței de vie.
4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri. –
În + coardă.