încopcia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I.
Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci.
2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [
Pr.:
-ci-a] –
În + copcă.