inconstant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCONSTÁNT, -Ă, inconstanți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este constant; schimbător, nestatornic, instabil, ușuratic. – Din
fr. inconstant.inconstant (Dicționar de neologisme, 1986)INCONSTÁNT, -Ă adj. Care nu este constant; nestatornic. [< fr.
inconstant, lat.
inconstans].
inconstant (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCONSTÁNT, -Ă adj. care nu este constant; nestatornic, inegal. (< fr.
inconstant, lat.
inconstans)
inconstant (Dicționaru limbii românești, 1939)*inconstánt, -ă adj. (lat.
in-cónstans, -ántis). Nestatornic, care nu e constant. Adv. Fără constanță.
inconstant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inconstánt adj. m.,
pl. inconstánți; f. inconstántă, pl. inconstánte