incomplet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOMPLÉT, -Ă, incompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg; căruia îi lipsește una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, necomplet. [
Var.:
incompléct, -ă adj.] – Din
fr. incomplet.incomplet (Dicționar de neologisme, 1986)INCOMPLÉT, -Ă adj. Care nu este complet; necomplet. [Var.
incomplect, -ă adj. / cf. fr.
incomplet, it.
incompleto].
incomplet (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOMPLÉT, -Ă adj. care nu este complet. (< fr.
incomplet)
incomplet (Dicționaru limbii românești, 1939)*incomplét, -ă adj. (lat.
in-completus). Care nu e complet.
Bot. Se zice despre o floare lipsită de vre-un organ. Adv. În mod incomplet:
a trata o chestiune incomplet.incomplet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incomplét adj. m.,
pl. incompléți; f. incomplétă, pl. incompléteincomplet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incomplet a. care nu e complet.