încolăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦
Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦
Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. –
În + colac.