inclement (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (
Livr.) Neiertător. – Din
fr. inclément.inclement (Dicționar de neologisme, 1986)INCLEMÉNT, -Ă adj. (
Liv.) Neiertător, neîndurat, nemilos; aspru. [Cf. fr.
inclément].
inclement (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCLEMÉNT, -Ă adj. neiertător, nemilos; aspru. (< fr.
inclément)
inclement (Dicționaru limbii românești, 1939)*inclemént, -ă adj. (lat.
in-clémens, -éntis). Care nu e clement, neîndurat. Adv. Fără clemență.