incitator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCITATÓR, -OÁRE, incitatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (
Livr.) (Persoană) care incită; instigator. – Din
fr. incitateur.incitator (Dicționar de neologisme, 1986)INCITATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care incită; instigator. [< fr.
incitateur].
incitator (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCITATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care incită; instigator. (< fr.
incitateur)
incitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incitatór adj. m.,
s. m.,
pl. incitatóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. incitatoáre