închipui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHIPUÍ, închípui, vb. IV.
Tranz. 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina. ♦
Refl. A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare.
2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia; a imagina.
3. A reprezenta, a simboliza; a forma.
4. (
Pop.) A face, a întocmi, a înjgheba. –
În +
chip +
suf. -ui.