încetișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCETIȘÓR adv. Diminutiv al lui
încet; încetinel (
2). ♦ (Substantivat; în
expr.) (
A lua pe cineva sau
a o lua)
cu încetișorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândețe, cu tact, cu binișorul. –
Încet +
suf. -ișor.