încet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj.,
adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi.
2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit.
3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊
Expr. (
Încetul)
cu încetul sau
încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot!
4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. –
Lat. qu(i)etus.