incestuos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCESTUÓS, -OÁSĂ, incestuoși, -oase, adj. Cu caracter de incest, vinovat de incest. [
Pr.:
-tu-os] – Din
fr. incestueux, lat. incestuosus.incestuos (Dicționar de neologisme, 1986)INCESTUÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Vinovat) de incest; cu caracter de incest. [Pron.
-tu-os. / cf. fr.
incestueux].
incestuos (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCESTUÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (vinovat) de incest; cu caracter de incest. (< fr.
incestueux, lat.
incestuosus)
incestuos (Dicționaru limbii românești, 1939)*incestuós, -oásă adj. (lat.
incestuosus). Adj. Pătat de incest:
amor incestuos. Subst.
Un incestuos. Adv. În mod incestuos.
incestuos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incestuós (-tu-os) adj. m.,
pl. incestuóși; f. incestuoásă, pl. incestuoáseincestuos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incestuos a. culpabil de incest.