încerca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCERCÁ, încérc, vb. I.
Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba. ◊
Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦
Refl. recipr. A-și măsura forțele în luptă cu cineva.
2. A întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de... ♦ A-și da silința să..., a face sforțări, a căuta să...
3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzație; (despre sentimente, senzații etc.) a se face simțit, a cuprinde pe cineva. –
Lat. pop. in-circare.