încătușa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, vb. I.
Tranz. A pune cuiva cătușe;
p. ext. a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦
Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. –
În + cătușă.