incas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCÁS, -Ă, incași, -se, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care făcea parte dintr-un trib indian din America de Sud.
2. Adj. Care aparține incașilor (
1), privitor la incași. [
Var.:
ínca adj.,
incáș, -ă s. m. și
f.,
adj.] – Din
fr. incas, inca.incas (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCÁS, -Ă I.
s. m. f. amerindian din imperiul întemeiat în aria geografică a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originală cultură materială și spirituală. II. adj. care aparține incașilor. (< fr.
inca)
incas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INCÁS, -Ă (‹
fr.)
s. m.; i
f.,
adj. 1. S.m și
f. (La
m. pl.) Amerindieni din America de Sud, din zona nord-vestică și centrală andină; au creat o originală cultură materială și spirituală și un stat puternic (
sec. 14-16), cucerit și distrus de conchistadorii spanioli, conduși de
F. Pizzaro; persoană care face din această populație.
2. Adj. Care aparține incașilor (
1), referitor la incași.
Artă i. v. precolumbian, artă ~.incas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incás adj. m.,
s. m.,
pl. incáși; adj. f.,
s. f. incásă, pl. incáse