încăpățâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I.
Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [
Var.: (
reg.)
încăpăținá vb. I] –
În + căpățână.