incapacitate - explicat in DEX

incapacitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité.

incapacitate (Dicționar de neologisme, 1986)
INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputința de a face ceva; (p. ext.) nepregătire, nepricepere. ♦ Situația celui incapabil. [Cf. fr. incapacité].

incapacitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCAPACITÁTE s. f. lipsă de capacitate, de pricepere, de competență; (p. ext.) nepregătire; stângăcie. (< fr. incapacité)

incapacitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*incapacitáte f. (d. capacitate; fr. -acité. Lipsă de capacitate, prostie. Jur. Starea uneĭ persoane lipsite de oare-care drepturĭ.

incapacitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incapacitáte s. f., g.-d. art. incapacitắții

incapacitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incapacitate f. 1. lipsă de capacitate; 2. starea unei persoane pe care legea o privează de unele drepturi.