incapabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva;
p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din
fr. incapable.incapabil (Dicționar de neologisme, 1986)INCAPÁBIL, -Ă adj. (
adesea s.) Care nu este în stare de a face ceva; (
p. ext.) nepregătit, nepriceput. ♦ (
Jur.) Care nu are capacitatea legală de a-și exercita anumite drepturi. [Cf. fr.
incapable].
incapabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCAPÁBIL, -Ă adj. 1. (și s.) care nu este în stare de a face ceva; (p. ext.) nepregătit, nepriceput. 2. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi. (< fr.
incapable)
incapabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*incapábil, -ă adj. (d.
capabil; fr.
-able. Lat.
in-capabilis înseamnă „care nu poate fi prins orĭ cuprins”, ĭar
incapabil se zice
in-capax). Care nu e capabil, prost:
guvern, om incapabil de domnie, de a domni. Care nu e în stare să facă ceva răŭ:
înțeleptu e incapabil de invidie, să invidieze. Jur. Lipsit de oare-care drepturĭ, ca
minoriĭ, nebuniĭ, femeile ș. a.
incapabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incapábil adj. m.,
pl. incapábili; f. incapábilă, pl. incapábileincapabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incapabil a.
1. care nu e capabil:
principe incapabil de a guverna; 2. care n’are capacitatea legală;
3. în sens bun:
incapabil de lașitate.