incantatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCANTATÓRIU, -IE, incantatorii, adj. (
Livr.) Cu caracter de incantație. – Din
fr. incantatoire.incantatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)INCANTATÓRIU, -IE adj. De incantație. [< fr.
incantatoire].
incantatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCANTATÓRIU, -IE adj. cu caracter de incantație. (< fr.
incantatoire)