incantație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCANTÁȚIE, incantații, s. f. (
Livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obține un efect supranatural). ♦
Fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare. – Din
fr. incantation.