încânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÂNTÁ, încấnt, vb. I.
1. Tranz. A produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji.
2. Tranz. și
refl. A (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli. –
În + cânta (după
fr. enchanter).